ucigasulperfect

E prima zi la o scoala complet noua, intr-o tara straina.Tremuri de emotii, stomacul iti sta mototolit si mic si ti-e frica de mori de noul colectiv. Nici limba nu o stapanesti prea bine, iar cand cei din jurul tau te intreaba cate ceva e musai sa-i pui sa repete de vreo 2-3 ori, pana te dezmeticesti tu si reusesti sa raspunzi. E de preferat sa ai un text facut dinainte, cu privire la locul de unde vii, ce-ai facut acolo si de ce ai plecat de acolo, ca sa nu fii pus in situatia penibila sa te gandesti 3 secole la un raspuns si sa-l dai si p-ala gresit.

In pauza te plimbi cuminte de la o sala la alta si mai raspunzi din cand in cand, cand te mai intreaba cate un coleg cum merge treaba. Iar daca pauza e mai lunga, iti indesi castile bine in urechi si asculti ceva de acasa, ceva ce obisnuiai sa asculti cu prietenii tai si arunci vreo cativa dumnezei cui te-a pus sa pleci. Dar pana sa apuci sa-ti dai bine seama ca n-ai injurat destul, pauza se termina si trebuie sa te intorci in clasa, unde toti se holbeaza ca la unul care a trait in copaci. Atunci cand trebuie sa te prezinti in fata colectivului te babai, te inrosesti si te fastacesti si uiti, bineinteles, micul text pe care l-ai intocmit cu grija cand ai plecat de acasa. Drept urmare, toti rad si te simti din ce in ce mai penibil.

Cu o mare usurare realiezi ca ziua s-a terminat si ca poti sa te intorci acasa. Cu o piatra luata de pe suflet iesi cu viteza a 5a pe poarta scolii, aproape maturandu-i pe toti din jurul tau. Prima zi s-a terminat. O foame uriasa te scobeste pe dinauntru, dar nu iti mai pasa, caci in curand o sa stai in patul tau, cu ai tai prin preajma si fara vreo urma de ochi iscoditori. Si pe cand iti spui ca totul s-a terminat cu bine iti dai seama ca asta n-a fost decat inceputul si ca mai ai un ditamai dealul de urcat. Burta ti se lipeste de spate si astfel, cu o foame sora cu moartea si frica de ce va urma, intri usor pe usa.

"Azi a fost perfect. Mi-a spus ca ma iubeste!" ranji Bridget

"Wow, era si timpul." zambi inapoi Katie, acoperindu-si gura cu mainile. "Apropo, Aiden m-a lasat balta ieri." pufni ea nemultumita, iar Bridget ridica o spranceana

"Vorbeam despre mine acum."

"Ah, imi cer scuze. Promit sa nu mai fac."

"Nu-i nimic. Am alte chestii in cap acum."

"Ma bucur asa mult pentru voi."

"Nu cred ca am mai fost vreodata asa."

"Stiu sentimentul. Mama, sa vezi, m-am certat aseara cu tata o gramada. Incepuse sa tipe la mine dintr-o prostie, dar nici eu nu m-am lasat mai prejos. Ar fi trebuti sa-i vezi fata..." Katie lasa fraza neterminata atunci cand intalni privirea lui Bridget. "Ceeee??"

"O faci din nou."

"Whoops, cred ca ma ia gura pe dinainte."

"In fine... Cred ca Chuck e jumatatea mea. Ne completam si ne intelegem de minune."

"Nu ar fi dragut sa fiti impreuna peste ani?"

"Cred ca ar fi perfect. O sa te am domnisoara de onoare la nunta mea."

"Bineinteles. Apropo de nunta, stiai ca Aiden nu vrea sa se insoare pana la 35 ani?"

"Si din nou..."

"Ce am mai facut acum?"

"Nimic, ne vedem maine."

Inca sub influenta cartii lui Goebel am decis sa scriu acest post dupa ceva timp de absenta.

Poate vi se pare stupid sa fac o tema de blog despre o carte, dar cartea asta m-a facut sa deschid ochii si sa observ putin altfel realitatea inconjuratoare. De exemplu, care mai sunt sistemele de valori sau pe cine mai ridicam in slavi? Am constatat cu maxima uimire ca mass-media aduce in prim plan numai oameni care iti provoaca o gadileala neplacuta in fundul stomacului. Inteleg ca scopul companiilor de televiziune este sa se adreseze marii mase, in general, dar asta nu cred ca trebuie sa duca la slabirea calitatii programelor tv, care nu fac altceva decat sa promoveze prostia si prostul gust. Ori ceea ce am descoperit in Torturati-l pe artist nu numai ca mi-a schimbat putin modul de a privi lucrurile, dar m-a si facut sa cred ca poate nu ne-ar strica nici noua o Academie Noua Renastere. Fiti sinceri, oameni buni, de cate ori nu ati deschis televizorul si v-ati uitat oripilati la niste oarecare care se cearta la Nora pentru mama, ca apoi sa ajungeti pe la OTV si sa mai aruncati un ochi la invitatii lui Diaconescu [doar-doar s-o mai anunta urmatoarea calamitate, si tre' musai sa fim gata, nu?], iar ca sa garnisiti totul cu putina drama si sa savurati o portie zdravana de poveste de viata nu se poate sa ratati episoadele din Regina. Mi s-a facut scarba de tot ce tine de asa-zisul divertisment si de tam-tam-ul care se face asupra unor oameni de nimic: tarfulite care nu mai stiu cum sa-si dezveleasca sanii si picioarele si pseudomacho care nu stiu sa lege doua vorbe.

Divertismentul de azi nu ma omoara, dar cu siguranta ma face sa ma gandesc la un loc mai bun.

Si pentru ca a venit primavara si soarele straluceste atat de imbietor, Noua Generatie sau progeniturile teribiliste au inceput sa misune pe strazi. Si de parca prezentele lor umile si patetice n-ar fi de ajuns in incercarea disperata de a atrage atentia cuiva, toate fiintele teribiliste imprastie in jurul lor un aer greu de respirat, incarcat cu nori grosi de aere de doi bani. Am observat ca la moda inca mai este curentul pseudoemo, al tristetii nemarginite si abisale, care pune la incercare din ce in ce mai multe inimi in special feminine teribiliste. Asadar, de cum am inceput sa ma bucur mai mult de lumina soarelui am inceput sa descopar tot mai multe pustoiace care rasar ca ciupercile dupa ploaie si care impanzesc trotuarele cu "ideologiile" lor "dark" si "emotional".

Sa nu credeti, dragi prieteni care imi impartasiti parerea, ca as fi impotriva acestui curent [desi nu sunt adepta a atitudinii negativiste, sau a automutilarii]. Dimpotriva, fiecare e liber sa-si strige sus si tare propriile optiuni, dar deja ma incearca un urias sentiment de scarba la adresa copchilitelor proaspat intrate in pubertate, care nu au altceva mai bun de facut decat sa latre in gura mare prin toate statusurile si prin toate site-urile pamantului despre cat de grea, dura si nedreapta a fost viata cu ele. E chiar ilar sa vezi cata suferinta poate inghesui bietul sufletel al unei fetite care inca isi mai petrece jumatate de zi in bancile unei scoli generale, spunandu-le prietenelor ca viata nu mai merita traita.

Sunt chestii care imi depasesc cu mult umilul statut de observator periferic, dar daca as fi Dumnezeu pentru o zi, le-as da amaratilor un praf de inteligenta, asa, de samanta, poate-poate s-o lipi ceva. In definitiv, nu cred ca pot sa simt altceva decat mila pentru progeniturile care se schiminosesc in fel si chip doar pentru a iesi din tipar si pentru a-si "condimenta" putin existenta.

În episodul de astăzi al teleenciclopediei de provincie ne vom opri atenţia asupra unei specii întâlnite din în ce mai des, cu precădere în zilele calde ale începutului de primăvară, şi anume, sămânţarul. Sămânţarul este foarte usor de recunoscut şi se răspândeşte pe o arie largă a categoriilor de vârstă: începând cu 8-10 ani (când fiinţa, încă neajunsă la maturitate, imită gesturile celor din jur) si până la 50-60 ani (când, împinşi de plictiseala cronică de care au parte în cadrul vizuinelor, aceşti reprezentanţi ai speciei îşi croiesc drum către cea mai apropiată bancă).

Astfel, cu mare grijă şi precauţie, am luat aminte la compotamentul câtorva sămânţari, şi iată ce am reuşit să surprind:


*** Plimbându-mă fără nicio ţintă am întâlnit două femele, pseudodoamne, care, în compania inegalabilă a unei pungi de seminţe îşi vărsau încărcătura informaţională...

Gina:      Ai auzit că pe Mirela, aia care stă în bloc cu mine, n-o mai înghite soarcă-sa deloc?!
Sofica:  Ei, na?! Eu am auzit că nu prea o are la inimă, da' nu ştiam că-i aşa de rău.
Gina:      Dacă-ţi spun! Că cică a venit odată în vizită la ei, şi aia nu s-a deranjat să-i servească cu nimic. Plus că Titi se plângea la mă-sa că nu-i găteşte calumea.
Sofica:  Aaaa, o ştiu eu pe mă-sa; a fost vecină cu sora lu' mama. Tare a dracului mai e baba.

Auzind acestea, am păşit discret pe lângă cele două, de teamă să nu le perturb momentul intim şi mi-am continuat drumul până în parc, unde m-am aşezat pe o bancă oarecare. În stânga mea, alte femele, mult mai tinere decât cele menţionate mai sus, ieşiseră "la o pungă de seminţe".

Blonda:                               Fată, l-am văzut pe Robert aseară la disco, da' era cu fufa aia că, altfel, mă duceam să dansez lângă el.
Blonda cu şuviţe negre: Păi fată, tu ştiai că aia umbla acum câteva săptămâni cu Mihai?
Blonda:                               Da, ştiu, dar asta a fost îninte să plece el in Spania. Acum e iar cu Robert.
Roşcata:                            Şi cu ce te-ai îmbrăcat aseară?
Blonda:                               Am avut fustiţa aia a mea verde, şi cu o bluziţă neagră, si cizmele alea negre cu toc.
Roşcata:                            Fată, ia să-mi împrumuţi şi mie fusta aia verde, că sâmbătă mă duc la majoratu' lu' Cornelia.
Bloda:                                 Da, fată, ţi-o aduc.

Îmi retrag privirea din direcţia femelelor, şi ochesc un grup de masculi, cu figuri nu foarte prietenoase, care formează un fel de gard viu pe marginea trotuarului, păzindu-şi, parcă mşinile luxoase, evident cumpărate de undeva din afară.

Chelul: Bă, bă, Tavi, te dădeai mare că poţi să scoţi fum din şosea, ia arată-ne, mă!
Această replică aduce după sine o mulţime de râsete şi strigăte de haită din partea celorlalţi participanţi la discuţie.
Tavi:     Stai bă, mai incolo, să se mai strângă lume. Mă laşi, că aseară era să intru într-un pom. Eram beat mort. Aruncă un aer superior celorlalţi şi scuipă cu abilitate cojile.
Chelul: Bă, iej' nebun, am fost aseară la o chindie, la Georgică şi i-am făcut lu' ăla praf în casă. Cre-că se apucă mă-sa cu mâinile de cap.
Între timp, individul numit Tavi se urcă în maşina cea albă, cea din care muzica se aude cel mai tare, şi demarează cu grabă, ridicând tot praful în urma sa.

Considerând că am văzut destule pentru o singură zi, mă ridic de pe bancă şi mă îndrept cu paşi mărunţi spre casă, analizând comportametul sămâţarilor observaţi. Cam atât din teleenciclopedia de provincie, ne vedem în episodul următor, cu alte specii prezente la tot pasul.

Am primit acesta leapsa de la Clashpy, care m-a acuzat ca nu-i citesc blogul. Poftim, draga, ca l-am citit, si nu numai atat, dar am sa si postez :]


Sunt Andreea, Fini pentru prieteni

As vrea sa am, macar pentru o zi viata pe care mi-o doresc

Pastrez toate foile cu convorbiri sau desene

Mi-as dori sa am parte de o excursie GRATIS in SUA si Japonia

Nu-mi place sa ma trezesc devreme

Ma tem ca am surzesc intr-o buna zi

Aud tot felul de prostii spunandu-se in fiecare zi

Imi pare rau ca nu mi-am luat "Smulgatorul de inimi" de la Cotidianul

Imi plac: Pastele cu sos, cafeaua fierbinte, romanele bune, muzica linistitoare,imi place sa cant si sa ies cu prietenii

Nu sunt niciodata punctuala

Cant zilnic

Niciodata nu mi-au placut gandacii

Rar mananc sarmale

Plang numai daca am o stare nasoala, sau daca filmul e cu adevarat induiosator

Nu sunt multumita  de Fetesti

Sunt confuza in ceea ce priveste politica

Am nevoie de o vacanta luuunga

Ar trebui sa o las mai moale cu visatul cu ochii deschisi

Familie – e a naibii de importanta

Greşeli majore – sa ai incredere in oricine

Hobby-uri – muzica, filme, romane, iesit in oras, cantat, make-up

Intimitate – doar e intimitate, ce Dumnezeu :))

Jeans – skinny

Kitsch– never

Lucruri interzise – sex in baile publice :))

Machiaj - gama variata

Niciodata nu ai face/spune/purta… lebăr  :))/ "Vreau o portie dubla de peste"/ cizme cu toc de 12, galben aprins si lacuite

Original – fiecare e original :D

Parfumul preferat - Armani- Black Code

Reguli – sa nu te urci incaltat in pat

Shopping – cand se iveste ocazia

Teatrul – l-am "gustat" intr-o perioada

Tentaţii – CAFEA CAFEA CAFEA CAFEA... CAFEA

Ţinuta preferată - jeansi + t-shirt + adidasi

Vacanţa perfectă – vara, pe plaja, in bataia domoala a vantului si a soarelui, cu o carte buna si un suc rece alaturi, si un grup numeros de prieteni

Ziua de naştere – 27.12.1991

Am sa dau mai departe aceasta leapsa Anei [pentru ca stiu ca nu prea-i plac astea], lui Sunshi, lui Cristi, si cui o mai avea chef s-o ia :D